negoitescu — [home]

Grădina cuvintelor (The Garden of Words)

Acum ceva timp, am terminat de citit romanul ușor Grădina cuvintelor de Makoto Shinkai. Am fost deseori fascinat de literatura romanelor ușoare japoneze (numite adesea ranobe, după termenul englezesc light novel), și consider că pot oferi un stil de lectură deosebit de plăcut.

Romanul este o adaptare mai detaliată a poveștii din filmul scurt de animație omonim, realizat de același autor, și prezintă povestea unui tânăr adolescent fascinat de fabricarea încălțămintei pe nume Takao care absentează de la liceu în timpul sezonului ploios în parcul (grădina) naturală Shinjuku, loc unde întâlnește o femeie misterioasă pe nume Yukari.

Una dintre particularitățile textului este fluiditatea cu care autorul trece de la perspectiva unui personaj la celălalt, realizând o scenă complexă și detaliată a relațiilor și emoțiilor diverse resimțite de acestea. Chiar dacă opera se încadrează în formula clasică a naratorului omniscient și omniprezent, fiecare capitol este relatat din perspectiva unui alt personaj, afectând atât limbajul folosit, cât și prezentarea generală a acțiunii. În pofida acestei schimbări subite de perspectivă, niciun personaj nu se resimte superficial, iar conflictele interne și externe capătă aspecte noi, uneori clarificate sau reluate din raționamentul ambelor părți.

Emoțiile și puterea acestora sunt câteva dintre temele abordate de autor, iar motivul creșterii personale și emoționale este unul central operei. Aproape fiecare personaj se confruntă cu un astfel de conflict, fie intern sau extern, unde ideea maturității este cea mai des reflectată și rafinată.

When he remembers how he once believed he could grow up in three years of middle school, he’s embarrassed. How dumb was I anyway? The world wasn’t that simple, and people didn’t learn to control themselves so easily… Assuming that self control was a sign of adulthood at all. But still. I want to grow up into somebody better, somebody stronger already.¹

Acest lucru este, totuși, cel mai aparent în cazul personajului principal, Takao, care se află la pragul dintre copilărie și maturitate, aspirații și realitate. Imaginea unui tânăr care dorește să fie pantofar inspiră ideea maturității și independenței, dorința de a merge singur pe drumul vieții:

Sitting in the arbor, thinking and listening to the rain, Takao is sketching a design for a shoe in his notebook. I want to be considerate to the people who are important to me, to be kind and strong, to be okay if I suddenly wind up on my own one day, to find an unshakeable strength. I want to really live. As he draws lines with his pencil, he thinks to himself over and over.²

Intertextul este realizat în mod subtil, dar foarte plăcut, îmbogățind considerabil valoarea literară a textului, și apare în roman mai ales prin fragmentele de poezie preluate din colecția de poeme Man’yōshū³. Acestea se regăsesc atât la începutul fiecărui capitol, unde oferă un moment de reflecție cititorului pe baza temelor din capitolul respectiv, cât și în „dialogul” purtat între Takao și Yukari pe baza acestor poeme, anume versurile 2513 și 2514 din Cartea XI⁴.

La prima lor întâlnire, Yukari recită prima parte, inspirată de începerea sezonului ploios:

Narukami no sukoshi toyomite / Sashi kumori / Ame mo furanu ka / Kimi wo todomemu⁵

Iar, după trecerea acestui sezon și reîntâlnirea lor, Takao recită a doua parte drept răspuns, fiind convins într-un final de sentimentele sale:

Narukami no sukoshi toyomite / Furazu tomo / Ware wa todomaramu / Imoshi todomeba⁶

În retrospectivă, filmul de animație original poate fi văzut ca o oportunitate unică acordată cititorului de-a retrăi povestea romanului și scenele sale puternice, dar și o perspectivă asupra procesului creativ în sine. Relația dintre film și roman este unică în cadrul acestei opere deoarece ambele pot fi savurate de sine stătător, fără a cunoaște în prealabil povestea sau personajele.

Chiar dacă este restrânsă de dimensiunile sale relativ reduse, animația originală redă cu o subtilitate agreabilă detaliile importante ale poveștii. Romanul, astfel, are trăsătura remarcabilă de a (re)defini în linii mari micile observații, întrebări sau curiozități pe care spectatorul le-ar putea avea, fără a epuiza firul narativ sau pierde atenția cititorului.

---

email: tescu [arond] tutamail [punct] com